TERMENI

GLOSAR CU TERMENI MEDICALI

A

Abces s.n. – acumulare de puroi intr-un tesut sau organ (<fr. abces)

Acromegalie s.f. – dezvoltare exagerata a extremitatilor corpului (<fr. acromégalie)

Acupunctura s.f. – tratament medical prin întepaturi în diferite puncte ale corpului. (<fr. acupuncture)

Adenoid, -a adj. – cu aspect glandular (<fr. adénoide)

Adenom s.n. – tumoare benigna a unei glande (<fr. adénome)

Adenopatie s.f. – boala a ganglionilor limfatici (<fr. adénopathie)

Adipsie s.f. – lipsa de sete (<fr. adipsie)

Adrenalina s.f. – hormon al glandelor suprarenale. (<fr. adrénaline)

Aerofagie s.f. – inghitirea unei mari cantitati de aer (<fr. aéro phagie)

Aerofobie s.f. – teama patologica de aer (<fr. aéro phobie)

Aeroterapie s.f. – tratament al unor boli prin cura de aer (<fr. aérothérapie)

Afazie s.f. – tulburare de limbaj (<fr. aphasie)

Afonie s.f. – pierdere patologica a glasului (<fr. aphonie)

Agorafobie s.f. – teama patologica de a traversa spatii largi (<fr. agoraphobie)

Albumina s.f. – substanta proteica complexa din materia vie (<fr. albumine)

Alcoolemie s.f. – prezenta alcoolului in sange (<fr. alcoolémie)

Alela s.f. – gena care prezinta mai multe forme (<fr. allele)

Alergie s.f. – reactie modificata a unui organism fata de un agent microbian, chimic etc. (<fr. allergie)

Alopatie s.f. – tratament medical bazat pe mijloace contrare naturii bolii (<fr. allopathie)

Amigdalita s.f. – inflamatie acuta a amigdalelor

Anemie s.f.– stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule rosii din sange (<fr. anémie)

Anevrism s.n. – dilatare a peretelui unui vas sangvin (<fr. anévrisme)

Anexita s.f. – inflamatie a anexelor uterului (ovare, trompe). (<fr. annexite)

Anghina/angina s.f. – 1 inflamatie a faringelui si a amigdalelor. 2 ~ pectorala . = boala care se manifesta prin accese de sufocare si dureri in regiunea inimii. (<fr. angine, germ. Angine)

Angiografie s.f. – radiografie a vaselor sangvine (<fr. angiographie)

Antibiograma s.f. – metoda de laborator prin care se determina antibioticul cel mai indicat contra unei infectii microbiene. (<fr. antibiogramme)

Antibiotic, -a adj., s.n. – (substanta organica) cu efect bacteriostatic. (<fr. antibiotique)

Antigen s.m. – substanta care determina formarea de anticorpi. (<fr. antigéne)

Antiseptic, -a adj., s.n. – (medicament) care combate infectiile microbiene (<fr. antiseptique)

Apendice s.n. – mica prelungire a cecului (<fr. appendice)

Apendicita s.f. – inflamatie a apendicelui (<fr. appendicite)

Apiterapie s.f. – tratament cu produse agricole (<fr. apithérapie)

Apofiza s.f. – proeminenta pe suprafata unui os (<fr. apophyse)

Apoplexie s.f. – pierdere brusca a cunostintei, cauzata de o hemoragie cerebrala (<fr. apoplexie)

Arahnoida s.f. – meninge mijlociu (<fr. arachnoide)

Aritmie s.f. – tulburare a ritmului normal al inimii. (<fr. arythmie)

Artera s.f. – vas sangvin care duce sangele de la inima la organe si tesuturi (<fr. artere)

Arteriografie s.f. – radiografie a arterelor (<fr. artériographie)

Arterioscleroza s.f. – ingrosare si sclerozare a peretilor arterelor (<fr. artériosclérose)

Arterita s.f. – inflamatie a unei artere (<fr. artérite)

Artrita s.f. – inflamatie a unei articulatii (<fr. arthrite)

Artritism s.n. – stare de boala ca uzata de o incetinire a proceselor de nutritie. (<fr. arthritisme)

Artrografie s.f. – radiografie a unei articulatii (<fr. arthrographie)

Artrologie s.f. – studiul articulatiilor (<fr. arthrologie)

Artroza s.f. – afectiune cronica degenerativa a articulatiilor (<fr. arthrose)

Astenie s.f. – stare de slabiciune si oboseala (<fr. asthénie)

Astigmatism s.n. – defect al vederii cauzat de inegalitatea curburii corneei sau cristalinului. (<fr. astigmatisme)

Astm s.f. – boala ca uzata de greutatea in respiratie (<fr. asthme)

Ateroscleroza s.f. – depunere de grasimi pe peretele intern al arterelor (<fr. athérosclérose)

Atonie s.f. – diminuare a elasticitatii tesuturilor (<fr. atonie)

Atrium s.n. – compartiment superior al inimii (<lat. atrium)

Atrofie s.f. – regresiune morfoligica ori functionala a unui tesut sau organ. (<fr. atrophie)

Auricul s.n. – atrium (<fr. auricule)

Avitaminoza s.f. – boala provocata de lipsa vitaminelor din alimentatie. (<fr. avitaminose)

Axon s.m. – prelungire a celulei nervoase (<fr. axone)

B

Bacteriologie s.f. – studiul bacteriilor (<fr. bactériologie)

Bacteriostatic, -a adj., s.n. – (antibiotic) care impiedica dezvoltarea bacteriilor. (<fr. bactériostatique)

Balneologie s.f. – studiul actiunii curative a apelor minerale sau termale si a namolurilor (<fr. balnéologie)

Balneoterapie s.f. – tratament cu ape minerale sau termale si namoluri (<fr. balnéothérapie)

Benign, -a adj. – (despre boli) usor vindecabil (<lat. benignus)

Biceps s.m. – muschi intre umar si cot (<fr. biceps)

Biopsie s.f. – examen histologic al unei portiuni dintr-un tesut viu (<fr. biopsie)

Bioritm s.n. – desfasurarea ritmica a activitatilor vitale (<engl. biorythm)

Biotic, -a adj. – referitor la activitatea vitala (<fr. biotique)

Blastoderm s.n. – membrana care da nastere corpului embrionului. (<fr. blastoderme)

Blastula s.f. – a doua faza in dezvoltarea unui embrion (<fr. blastule)

Blefarita s.f. – inflamatie a pleoapelor (<fr. blépharite)

Brahicefal, -a adj. – cu craniul aproape rotund (<fr. brachycéphale)

Bronhie s.f. – ramificatie a traheii (lat. bronchia)

Bronhografie s.f. – radiografie a bronhiilor (<fr. bronchographie)

Bronhopatie s.f. – afectune a bronhiilor (<fr. bronchopathie)

Bronhoscopie s.f. – examinare vituala a bronhiilor (<fr. bronchoscopie)

Bronsita s.f. – inflamatie a bronhiilor (<fr. bronchite)

Bursa s.f. – mic sac in piele cu lichid vascos (<fr. bourse)

C

Calcifia vr. – (despre tesuturi) a se intari prin depunere de saruri de calciu (dupa fr. calcification)

Calculs.m. – piatra la rinichi (<fr. calcul)

Cancer s.n. – tumoare maligna, formata prin inmultirea dezordonata a unui tesut organic (<fr. cancer)

Cancerigen, -a adj. – care produce cancer; oncogen (<fr. cancérigene)

Canceriologie s.f. – oncologie (<fr. cancérologie)

Cangrena s.f. – putrezire a tesuturilor (<it. cangrena)

Carcinom s.n. – tumoare maligna a tesutului epitelial (<fr. carcinome)

Cardie s.f. – orificiu al stomacului care comunica cu esofagul (<fr. cardia)

Cardiografie s.f. – inregistrare a batailor inimii (<fr. cardiographie)

Cardiologie s.f. – studiul inimii si al afectiunilor ei (<fr. cardiologie)

Cardiopatie s.f. – boala de inima (<fr. cardiopathie)

Catalepsie s.f. – intepenire brusca a muschilor si incetarea unor functii cerebrale (<fr. catalepsie)

Cataracta s.f. – opacifiere a cristalinului (<fr. cataracte)

Catgut s.n. – fir pentru suturi chirurgicale (<fr. catgut)

Centrozom s.m. – corpuscul din centrul celulei, care intervine in mitoza (<fr. centrosome)

Cerebel s.m. – creierul mic (<lat. cerebellum)

Cerumen s.n. – materie ceroasa din urechi (<fr. cérumen)

Chemoterapie/chimioterapie s.f. – terapie prin substante chimice (<engl. Chemotherapie, fr. chimiothérapie)

Chil s.n. – lichid din intestinul subtire, rezultat al digestiei (<fr. chyle)

Chim s.n. – amestec rezultat din digerarea partiala a alimentelor din stomac (<fr. chyme)

Chirurgie s.f. – tratare a bolilor prin operatii (<fr. chirurgie)

Chist s.n. – tumoare benigna (<fr. kyste)

Chiuretaj s.n. – curatire a suprafetei unei mucoase (<fr. curetage)

Cifoza s.f. – incovoiere inapoi a coloanei vertebrale (<fr. cyphose)

Cistita s.f. – inflamatie a vezicii urinare (<fr. cystite)

Cistografie s.f. – radiografie a vezicii urinare (<fr. cystographie)

Cistoscopie s.f. – examen endoscopic al vezicii urinare (<fr. cystoscopie)

Citobiologie s.f. – biologie celulara (<fr. cytobiologie)

Citodiagnostic s.n. – diagnostic bazat pe studiul microscopic al celulelor (<fr. cytodiagnostic)

Citogenetica s.f. – studiul cromozomilor (<fr. cytogénétique)

Citoliza s.f. – distrugere a elementelor celulare (<fr. cytolyse)

Citologie s.f. – studiul celulei (<fr. cytologie)

Citoplasma s.f. – substanta fundamentala vie a celulei (<fr. cytoplasme)

Citopoieza s.f. – formare a celulelor (<fr. cytopoiese)

Citostatic, -a adj., s.n. – (substanta) care impiedica inmultirea celulelor (<fr. cytostatique)

Clavicula s.f. – os care leaga omoplasii de stern (<fr. clavicule)

Coccis s.n. – os triunghiular la extremitatea de jos a coloanei vertebrale (<fr. coccyx)

Colagen s.n. – proteina complexa din piele, cartilaje etc. (<fr. collagene)

Colecistita s.f. – inflamatie a veziculei biliare (<fr. cholécystite)

Coledoc s.n. – canal prin care se varsa fierea in duoden (<fr. cholédoque)

Colica s.f. – durere abdominala puternica (<fr. colique)

Colita s.f. – inflamatie a colonului (<fr. colite)

Colon s.n. – portiune finala a intestinului gros (<côlon)

Coma s.f. – pierdere a cunostintei, cauzata de o hemoragie cerebrala, diabet etc. (<fr. coma)

Comisura s.f. – fascicul de fibre nervoase care uneste doua regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale (<fr. co mmissure)

Congestie s.f. – aflux anormal de sange; inflamatie; hiperemie (<fr. congestion)

Conglutina vt. – a coagula (<fr. conglutiner)

Conioza s.f. – boala produsa de inhalarea de praf (<fr. coniose)

Conjunctivita s.f. – inflamatie a conjunctivei (dupa fr. conjunctivite)

Coprologie s.f. – studiul biologic al fecalelor (<fr. coprologie)

Coprostaza s.f. – acumulare de fecale in organism (<fr. coprostase)

Cord s.n. – inima (<lat. cor)

Cornee s.f. – membrana anterioara, transparenta, a ochiului (<fr. cornée)

Cortex s.n. – scoarta (cerebrala) (<lat. cortex)

Corticosteron s.m. – hormon din cortexul suprarenal (<fr. corticostérone)

Corticosuprarenala s.f. – regiune corticala a glandei suprarenale (dupa fr. cortico-surrénale)

Cortizon s.n. – hormon al corticosuprarenalei (<engl. cortisone)

Coxalgie s.f. – osteoartrita a soldului (<fr. coxalgie)

Coxartroza s.f. – reumatism cronic la soldului (<fr. coxarthrose)

Coxa s.f. – prima articulatie de la picioarele insectelor (<lat. coxa)

Craniologie s.f. – studiul craniului (<fr. craniologie)

Cranioscopies.f.– determinare a calitatilor intelectuale si morale dupa forma craniului (<fr. cranioscopie)

Craniu s.n. – scheletul osos al craniului (<lat. cranium)

Crioanestezie s.f. – anestezie prin frig. (<fr. cryanesthésie)

Criobiologie s.f. – studiul fenomenelor biologice care se produc sub efectul frigului (<fr. cryobiologie)

Crioterapie s.f. – tratament cu ajutorul temperaturilor foarte joase (<fr. cryothérapie)

Cubitus s.n. – osul principal al antebratului (<lat. cubitus)

D

Defectologie s.f. – studiu al celor cu deficiente senzoriale si intelectuale (<rus. defektologiia)

Deglutitie s.f. – inghitire (<fr. déglutition)

Dendrita s.f. – prelungire protoplasmatica a neuronului (<fr. dendride)

Dentina s.f. – Tesut osos care formeaza pulpa dintelui (<fr. dentine)

Dentitie s.f. – 1 aparitia dintilor la copii. 2 totalitatea dintilor si asezarea lor (<fr. dentition)

Denutritie s.f. – stare a unui tesut sau organism in care predomina dezasimilatia (<fr. dénutritio n)

Deontologie s.f. – totalitatea normelor care reglementeaza relatiile dintre medici si dintre acestia si pacientii lor (<fr. déonto logie)

Depigmentatie s.f. – decolorare a pielii (<fr. dépigmentation)

Dermatita s.f. – inflamatie a pielii (<dermatite)

Dermatologie s.f. – ramura a medicinei care se ocupa cu bolile pielii (<fr. dermatologie)

Dermatomicoza s.f. – afectiune a pielii, provocata de ciuperci parazite (<fr. dérmatomycose)

Dermatoza s.f. – boala de piele (<fr. dermatose)

Derma s.f. – Tesut fibros conjunctiv, strat mijlociu al pielii (<fr. derme)

Dextrocardie s.f. – situare a inimii în partea dreapta (<fr. dextrocardie)

Diabet s.n. – boala caracterizata prin marirea cantitatii de zahar in sange si in urina (<fr. diabete)

Diafiza s.f. – parte mediana a unui os lung (<fr. diaphyse)

Diaforeza s.f. – transpiratie abundenta (<fr. diaphorese)

Diafragma s.f. – muschi intre torace si abdomen (<fr. diaphragme)

Diagnostic s.n. – identificarea unei boli dupa simptome (<fr. diagnostic)

Dializa s.f. – metoda terapeutica de curatire a sangelui in cursul insuficientelor renale (<fr. dialyse)

Diencefal s.n. – parte a creierului situata intre emisfere si trunchiul cerebral (<fr. diencéphale)

Digestie s.f. – proces fiziologic de transformare a alimentelor in produsi asimilabili (<fr. digestion)

Diplegie s.f. – paralizie bilaterala (<fr. diplégie)

Dischilie s.f. – tulburare a etapelor secretiei salivare

Discopatie s.f. – boala a discurilor intervertebrale (<fr. discopathie)

Disfagie s.f. – dificultate la inghitit (<fr. dysphagie)

Dispnee s.f. – respiratie grea (<fr. dyspnée)

Distrofie s.f. – leziune organica datorata unei tulburari de nutritie (<fr. dystrophie)

Dizenterie s.f. – boala infectioasa manifestata prin diaree dureroasa, cu sange. (<fr. dysentérie)

E

Ectoderm s.n. – invelis extern al embrionului (<fr. ectoderme)

Ectopie s.f. – pozitie anormala a unui organ (<fr. ectopie)

Eczema s.f. – boala de piele care provoaca eruptii si mancarime (<fr. eczéma)

Edem s.n. – acumulare de lichid in tesuturi (<fr. oedeme)

Electrocardiograma s.f. – grafic reprezentand curentii produsi de contractiile inimii (<fr. électrocardiogramme)

Electroencefalograma s.f. – reprezentarea grafica a activitatii electrice a creierului (<fr. électroencéphalogramme)

Electroterapie s.f. – tratament medical cu ajutorul curentilor electrici (<fr. électrothérapie)

Elongatie s.f. – intinderea terapeutica a unui ligament sau nerv (<fr. élongatio n)

Embolie s.f. – astuparea unui vas sangvin cu un cheag de sange (<fr. embolie)

Embriogeneza s.f. – dezvoltare embrionara (<fr. embryogenese)

Embriologie s.f. – studiu al stadiilor de dezvoltare a embrionului (<fr. embryologie)

Embrion s.m. – primul stadiu din viata unui organism, incepand de la fecundarea oului (<fr. embryon)

Emfizem s.n. – umflatura produsa prin infiltrarea aerului in tesuturi (<fr. emphyseme)

Enartroza s.f. – articulatie mobila (<fr. énarthrose)

Encefal s.n. – creier (<fr. encéphale)

Encefalita s.f. – inflamatie a encefalului (<fr. encéphalite)

Encefalografie s.f. – radiografie a encefalului (<fr. encéphalographie)

Encefalopatie s.f. – boala a encefalului (<fr. encéphalopath ie)

Endocard s.n. – membrana care captuseste cavitatile inimii (<fr. endocarde)

Endocardita s.f. – inflamatie a endocardului (<fr. emdocardite)

Endocrinologie s.f. – studiul glandelor endocrine (<fr. endocrinologie)

Endoderm s.n. – foaie interioara a endodermului (<fr. endoderme)

Enterita s.f. – inflamatie a intestinului subtire (<fr. entérite)

Enterocolita s.f. – inflamatie a intestinului subtire si a colonului (<fr. entérocolite)

Entorsa s.f. – leziune a unei articulatii cauzata de intinderea sau ruperea brusca a ligamentelor (<fr. entorse)

Enzima s.f. – compus organic de natura proteica, solubil, care provoaca sau accelereaza o reactie; ferment (<fr. enzyme)

Epidemies.f.– boala infectioasa care se extinde rapid (<fr. épidémie)

Epiderma s.f. – strat superficial al pielii (<fr. épiderme)

Epifiza s.f. – 1 glanda endocrina care influenteaza dezvoltarea glandelor sexuale si procesele metabolice. 2 extremitate a unui os lung (<fr. épiphyse)

Epigastru s.n. – partea superioara a abdomenului (<fr. épigastre)

Epiglota s.f. – membrana care acopera glota (<fr. épiglotte)

Epilepsie s.f. – boala nervoasa manifestata prin accese de convulsii si pierderea cunostintei (<fr. épilep sie)

Epistaxis s.n. – hemoragie nazala (<fr. épista xis)

Epiteliu s.n. – invelis al pielii, al mucoaselor etc. (<fr. épithélium)

Ergograf s.n. – aparat pentru inregistra rea fortei musculare (<fr. ergographe)

Ergoterapie s.f. – tratament al unor boli prin munca (<fr. ergothérapie)

Eritem s.n. – roseata a pielii, in unele boli (<fr. érithe me)

Eritrocit s.n. – hematie (<fr. érithrocyte)

Erizipel s.n. – boala infectioasa manifestata prin eruptie cutanata rosie (<fr. érysip ele)

Esofag s.n. – parte a tubului digestiv intre faringe si stomac (<fr. oesophage)

Excrescentas.f. – umflatura, tumoare pe un organ (<lat. excrescentia)

Exoftalmie s.f. – iesire in afara a globilor oculari (<fr. exophtalmie)

F

Facial, -a adj. – al fetei (<fr. facial)

Fagocit s.n. – celula care digera bacterii si alte corpuri straine patrunse in organism. (<fr. phagocyte)

Fagocitoza s.f. – functia fagocitelor (<fr. phagocytose)

Falanga s.f. – fiecare dintre oasele care formeaza scheletul degetelor (<fr. phalange)

Febra s.f. – temperatura ridicata a corpului (<lat. febris)

Febrifug, -a adj., s.n. – (medicament) care reduce febra (<fr. fébrifu ge)

Fecundatie s.f. – fuziune a gametilor, din care ia nastere zigotul. (<fr. fécu ndation)

Femur s.n. – osul coapsei (<fr. fémur)

Fenotips.n.– manifestare vizibila a caracterelor ereditare în anumite conditii de mediu (<fr. phénotype)

Ferment s.m. – enzima (<fr. ferment)

Fetus s.m. – fat (<lat. fetus)

Fibrilatie s.f. – contractii fine si rapide ale unui grup de fibre musculare (<fr. fibrillation)

Fibrina s.f. – proteina filamentoasa din sange care intervine in procesul de coagulare (<fr. fibrine)

Fibrinogen s.n. – proteina din plasma sangelui; care se transforma in fibrina (<fr. fibrinogene)

Fibroblast s.n. – celula a tesutului conjunctiv nediferentiata (<fr. fibroblaste)

Fibrom s.m. – tumoare benigna din tesut fibros (<fr. fibrome)

Filogenie s.f. – originea si evolutia organismelor vii (<fr. phylogénie)

Fistula s.f. – canal prin care se scurge o secretie (<fr. fistule)

Fiziologie s.f. – studiul functiilor organismelor vii (<fr. physiologie)

Fiziopatologie s.f. – studiul fiziologiei organismului în timpul bolii (<fr. physiopathologie)

Fizioterapie s.f. – tratament medical cu ajutorul agentilor fizici naturali (<fr. physiothérapie)

Flebita s.f. – inflamatie a venelor (<fr. phlébite)

Flebotomie s.f. – incizie a unei vene (<fr. phlebotomie)

Flegmon s.n. – inflamatie a tesutului subcutanat (<fr. phlegmon)

Fobie s.f. – teama patologica (<fr. phobie)

Frenic, -a adj. – al diafragmei (<fr. phrénique)

Frenologie s.f. – pseudostiinta potrivit careia caracterul si functiile intelectuale depind de conformaaia craniului (<fr. phrénologie)

Ftiriaza s.f. – boala de piele produsa de paduchi; pe diculoza (<fr. phtiriase)

Ftizie s.f. – tuberculoza pulmonara (<fr. phtisie)

Ftiziologie s.f. – studiul tuberculozei pulmonare (<fr. phtisiologie)

Furuncul s.n. – inflamatie subcutanata purulenta. (<fr. foroncle)

G

Gamaglobulina s.f. – substanta proteica cu actiune antimicrobiana specifica, in sangele celor imuni (<fr. gammag lobuline)

Gamba s.f. – parte a piciorului de la genunchi pana la glezna (<it. gamba)

Gamet s.m. – celula reproducatoare (<fr. gamete)

Ganglion s.m. – umflatura pe traiectul unui vas limfatic sau al unui nerv (<fr. ganglion)

Gastrita s.f. – inflamatie a mucoasei stomacului (<fr. gastrite)

Gastroenterita s.f. – inflamatie a mucoasei stomacului si a celei intestinale (<fr. gastro-entérite)

Gastrologie s.f. – studiul stomacului (<fr. gastrologie)

Gastrula s.f. – stadiu în dezvoltarea embrionului (<fr. gastrula)

Gena s.f. – unitate functionala a unui cromozom care poarta caracterele ereditatii (<fr. gene)

Genetica s.f. – studiul ereditatii (<fr. génétique)

Genitor s.m. – organism din care ia nastere un hibrid (<fr. géniteur)

Genotip s.n. – totalitatea genelor unui organism (<fr. génotype)

Geriatrie s.f. – studiul aspectelor medicale ale imbatranirii (fr. gériatrie)

Gerontologies.f.– studiul aspectelor sociale, biologice si medicale ale imbatranirii (<fr. géro ntologie)

Gigantism s.n. – crestere exagerata a corpului (<fr. gigantisme)

Ginandrie s.f. – prezenta la femei a caracterelor sexuale secundare barbatesti (<fr. gyandrie)

Ginecologie s.f. – studiul aparatului genital feminin (<fr. gynécologie)

Gingivitas.f. – inflamatie a gingiilor (<fr. gingivite)

Glanda s.f. – organ care produce o anumita secretie (<fr. glande)

Glaucom s.n. – crestere a tensiunii intraoculare si scaderea acuitatii vizuale (<fr. glaucome)

Glicemies.f.– prezenta glucozei in sange (<fr. glycémie)

Glicogen s.m. – substanta zaharoasa din muschi si ficat, rezerva de glucoza a organismului (<fr. glycogene)

Glicozurie s.f. – prezenta glucozei in urina (<fr. glycosurie)

Gliom s.n. – tumoare maligna a unui tesut nervos (<fr. gliome)

Globula s.f. – celula care intra in compozitia sangelui (<fr. globule)

Globulina s.f. – proteina din plasma sangvina (<fr. globuline)

Glomerula s.f. – organ format dintr-un vas de sange sau tesut limfatic cu aspect de ghem (<fr. glomérule)

Glosita s.f. – inflamatie a limbii (<fr. glossite)

Glosologie s.f. – studiu medical al limbii si afectiunilor ei (<fr. glossologie)

Glota s.f. – orificiu al laringelui intre coardele vocale (<fr. glotte)

Granulom s.n. – mic nodul cauzat de o inflamatie cronica specifica (<fr. gran ulome)

Gripa s.f. – boala infectocontagioasa provocata de virusuri care afecteaza caile respiratorii (<fr. grippe)

H

Halucinatie s.f. – tulburare psihica constand in perceperea unor lucruri sau fenomene care nu exista in realitate (<fr. hallucination)

Halucinogen, -a adj., s.n. – (substanta) care produce halucinatii. (<fr. hallucinogene)

Haploid, -a adj. – (despre nucleul celular) care poseda numai jumatate din numarul de cromozomi (<fr. haploide)

Helioterapie s.f. – tratament prin expunere la soare (<fr. héliothérapie)

Hemangiom s.n. – tumoare benigna a vaselor sangvine (<fr. hémangiome)

Hematie s.f. – globula rosie (<fr. hématie)

Hematologie s.f. – studiul sangelui (<fr. hématolo gie)

Hematom s.n. – acumulare de sange intr-un tesut (<fr. hématome)

Hematopoieza s.f. – formare a celulelor sangvine (<fr. hématopoiese)

Hematurie s.f. – prezenta sangelui in urina (<fr. hématurie)

Hemeralopie s.f. – slabire a vederii spre seara (<fr. héméralopie)

Hemianestezie s.f. – pierdere a sensibilitatii pe jumatatea laterala a corpului (<fr. hémianesthésie)

Hemipareza s.f. – pareza a unei jumatati a corpului (<fr. hémiparese)

Hemiplegie s.f. – paralizie a unei jumatati laterale a corpului (<fr. hémiplégie)

Hemofilie s.f. – predispozitie ereditara la hemoragii (<fr. hémphilie)

Hemoglobina s.f. – pigment al globulelor roaii din sange (<fr. hémoglobine)

Hemograma s.f. – analiza pentru stabilirea compozitiei sangelui (<fr. hémogra mme)

Hemoliza s.f. – distrugere a globulelor rosii din sange (fr. hémolyse)

Hemoptizie s.f. – eliminare de sange prin tuse (<fr. hémoptysie)

Hemoragie s.f. – scurgerea de sange dintr-un vas sangvin (<fr. hémorrag ie)

Hemostatic , -a adj., s.n.– (medicament) care produce hemostaza (<fr. hémostatique)

Hemostaza s.f. – oprire a unei hemoragii (<fr. hémostase)

Hemoterapie s.f. – tratament prin transfuzii de sange (<fr. hémothérapie)

Hemotorax s.n. – acumulare de sange in cavitatea pleurala (<fr. hémotorax)

Hepatita s.f. – inflamatie a ficatului (<fr. hépatite)

Hidatic adj. chist ~ = punga de lichid formata parazitar pe unele organe (ficat, plamani, etc). (<fr. hydatique)

Hidrocortizon s.n. – hormon al corticosuprarenalei (<fr. hydrocortisonne)

Hidropizie s.f. – acumulare de lichid intr-o cavitate a corpului, intr-un tesut (<fr. hydropisie)

Hidroterapie s.f. – utilizarea terapeutica a apei (<fr. hydrothérapie)

Hiperacuzie s.f. – hiperestezia auzului (<fr. hyperacousie)

Hiperemies.f. – congestie (<fr. hyperémie)

Hiperestezie s.f. – sensibilitate exagerata (<fr. hyperesthésie)

Hiperglicemie s.f. – crestere a cantitatii de glucoza in sange (<fr. hyperglycémie)

Hipersecretie s.f. – secretie excesiva a unei glande. (<fr. hypersécrétion)

Hipertensiune s.f. – crestere a tensiunii arteriale (<fr. hypertension)

Hipertiroidie s.f. – hipersecretie a tiroidei (<fr. hyperthyroidie)

Hipertrofie s.f. – dezvoltare exagerata (a unui organ). (<fr. hypertrophie)

Hipnoza s.f. – stare de somn provocata artificial prin sugestie (<fr. hypnose)

Hipoacuzie s.f. – hipoestezia auzului (<fr. hypoacousie)

Hipocondru s.n. – parte laterala a abdomenului (<fr. hypocondre)

Hipoestezie s.f. – sensibilitate scazuta (<fr. hypoesthésie)

Hipofiza s.f. – glanda endocrina la baza creierului (<fr. hypophyse)

Hipogastru s.n. – parte inferioara a abdomenului (<fr. hypogastre)

Hipoglicemie s.f. – scadere a concentratiei glucozei in sange (<fr. hypoglicémie)

Hiposecretie s.f. – diminuare a secretiei unei glande (<fr. hyposécrétion)

Hipotalamus s.n. – regiune a encefalului la baza creierului (<fr. hypothalamus)

Hipotensiune s.f. – micsorare a tensiunii arteriale (<fr. hypotension)

Hipotiroidie s.f. – hiposecretie a tiroidei (<fr. hypothyroidie)

Histerografies.f.– radiografie a uterului (<fr. hystéro graphie)

Histochimie s.f. – studiul compozitiei chimice si al metabolismului celulelor si tesuturilor (<fr. histochimie)

Histofiziologie s.f. – studiul functiilor celulei si ale tesuturilor (<fr. histophysiologie)

Histologie s.f. – studiul tesuturilor (<fr. histologie)

Homeopatie s.f. – terapeutica bazata pe administrarea de substante chimice in doze foarte mici, obsinute prin dilutii succesive, ce produc afectiuni analoge bolii care se combate (<fr. homéopathie)

Homeostazie s.f. – proprietate a organismelor vii de a-si mentine diversele constante fiziologice (<fr. homéostazie)

Hormon s.m. – secretie a glandelor care contribuie la dezvoltarea si functionarea normala a organismului (<fr. hormo ne)

Humeus s.n. – osul bratului de la umar la cot (<lat. humerus)

I

Iatrichimie s.f. – parte a alchimiei care se ocupa cu aplicarea chimiei în medicina (<fr. iatrochimie)

Idiosincrasie s.f. – sensibilitate particulara fata de unele alimente, medicamente (<fr. idiosyncrasie)

Idiotie s.f. – deficienta totala a dezvoltarii mintale (<fr. idiotie)

Igienist, -a s.m.f. – medic specialist in igiena (<fr. hygieniste)

Iliac, -a adj. – din regiunea soldurilor (<fr. iliaque)

Iimplant s.n. – organ, tesut, aparat implantat (<fr. implant)

Implanta vt. – a introduce pe cale chirurgicala un organ, tesut, aparat etc. (<fr. implanter)

Imunologie s.f. – studiul fenome nelor imunitatii (<fr. imunologie)

Imunopatie s.f. – boli rezultate prin alterarea mecanismelor imune (<fr. imunopathie)

Imunoterapie s.f. – tratament prin administrarea de seruri si vaccinuri specifice bolii respective (<fr. immunothérapie)

Inanitie s.f. – epuizare fizica prin lipsa de nutritie (<fr. inanition)

Inconstient, -a adj. – totalitatea fenomenelor psihice nesupuse controlului constiintei (<fr. inconscient)

Incubatie s.f. – perioada dintre contaminarea unui organism si aparitia primelor simptome ale unei boli (<fr. incubation)

Indigestie s.f. – tulburare a functiilor digestive (<fr. indigestion)

Inductie s.f. – mecanism nervos prin care starea de excitatie sau de inhibitie dintr-un centru nervos determina aparitia starii opuse intr-un alt centru nervos (<fr. induction)

Infantilism s.n. – ramanere in urma in dezvoltare (<fr. infantilisme)

Infirmerie s.f. – incapere intr-o cazarma, intr-un internat pentru ingrijirea bolnavilor (<fr. infirmerie)

Inframicrob s.m. – microorganism extrem de mic (<fr. inframicrobe)

Inframicrobiologie s.f. – studiul infra microbilor (<fr. inframicrobiologie)

Ingestie s.f. – ingerare (<fr. ingestion)

Internist, -a s.m. – medic specialist in boli interne (<germ. Internist)

Ipohondrie s.f. – teama exagerata si obsesiva de boli (<fr. hypocondrie)

Iris s.n. – membrana colorata a ochiului, intre cornee si cristalin, strabatuta de pupila (<fr. iris)

Ischemies.f.– diminuare a circulatiei sangelui intr-o anumita regiune a corpului (<fr. ischémie)

Isterie s.f. – boala nervoasa manife stata prin tulburari ale sensibilitatii, convulsii etc. (<fr. hystérie)

J

Jejun s.n. – parte a intestinului subtire intre duoden si intestinul gros (<fr. jéjunum)

L

Lactaza s.f. – enzima care transform lactoza in glucoza si galactoza (<fr. lactase)

Laparoscopie s.f. – examinare a cavitatii abdominale (<fr. laparoscopie)

Laparotomie s.f. – deschidere operatorie a abdomenului (<fr. laparotomie)

Laringe s.n. – partea superioara a traheii (<fr. laringe)

Laringita s.f. – inflamatie a laringelui (<fr. laryngite)

Laringologie s.f. – studiul laringelui si afectiunilor lui (<fr. laryngologie)

Laringoscopie s.f. – examinare a laringelui (<fr. laryngoscopie)

Laringotomie s.f. – deschidere operatorie a laringelui (<fr. laryngotomie)

Leucemies.f.– boala grava cauzata de inmultirea anormala a leucocitelor (<fr. leucémie)

Leucocita s.f. – globula alba (<fr. leucocyte)

Leucom s.n. – formare a unor pete albe pe cornee (<fr. leucome)

Limfadenom s.n. – tumoare a ganglionilor limfatici (<fr. limphadenome)

Limfangita s.f. – inflamatie a vaselor limfatice (<fr. lymphangite)

Limfatic, -a adj. – referitor la limfa (<fr. lymphatique)

Limfa s.f. – lichid incolor, continand plasma si leucocite (<fr. lymphe)

Limfocit s.n. – leucocita din limfa (<fr. lymphocite)

Lipaza s.f. – enzima care descompune lipidele (<fr. lipase)

Lipom s.m. – tumoare benigna de tesut adipos (<fr. lipome)

Liposarcom s.n. – tumoare maligna a tesutului gras (<fr. liposarcome)

Lipotimie s.f. – lesin (<fr. lypothimie)

Litiaza s.f. – formarea de calculi in anumite organe (<fr. lithiase)

Logopedie s.f. – studiu pedagogic al posibilitatilor de inlaturare a tulburarilor in dezvoltarea vorbirii (<fr. logopédie)

Lumen s.n. – spatiu in interiorul unui organ cavitar (lat. lumen)

M

Macrocefal, -a adj. – cu capul mare (<fr. macrocéphale)

Maladie s.f. – boala. (<fr. maladie)

Maladiv, -a adj. – bolnavicios (<fr. maladif)

Malformatie s.f. – viciu de conformatie congenitala (<fr. malformation)

Malign, -a adj. (despre boli, tumori) grav, periculos (<lat. malignus)

Maltaza s.f. – enzima care transforma maltoza in glucoza (<fr. maltase)

Mastita s.f. – inflamatie a mamelei (<fr. mastite)

Mastoida s.f. – proeminenta a osului temporal, dupa ureche (<fr. mastoide)

Mastoidita s.f. – inflamatie a mastoidiei (<fr. mastoidite)

Mecanoterapie s.f. – tratament cu ajutorul unor mijloace mecanice (<fr. méca nothérapie)

Medic s.m. – persoana care profeseaza medicina; doctor (<lat. medicus)

Medicament s.n. – substanta pentru prevenirea sau vindecarea bolilor (<fr. médicament)

Medicatie s.f. – tratament (<fr. médication)

Medicina s.f. – studiul prevenirii si vindecarii bolilor (<lat. medicina)

Melanina s.f. – pigment brun-inchis din piele, par etc. (<fr. mélanine)

Melanom s.n. – tumoare neagra maligna, a pielii (<fr. mélanome)

Meloterapie s.f. – tratament medical prin muzica (<fr. mélothérapie)

Meninge s.n. – fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul si maduva spinarii (<fr. méninge)

Meningita s.f. – inflamatie a meningelor (<fr. méningite)

Metabolism s.n. – totalitatea proceselor nutritive de asimilatie si dezasimilatie care se produc in organismele vii (<fr. métabolisme)

Metapsihica s.f.– parapsihologie (<fr. métapsihique)

Metastaza s.f. – localizare secundara, departe de focarul primitiv, a unei boli; raspandire la distanta a unei tumori maligne (<fr. métastaze)

Metatars s.n. – schelet al partii de mijloc a labei piciorului (<fr. tatarse)

Meteorism s.n. – balonare a abdomenului (<fr. météorisme)

Mezencefal s.n. – creierul mijlociu (<fr. mésencéphale)

Mezenter s.n. – îndoitura a peritoneului care fixeaza organele digestive de peretele posterior al abdomenului (<fr. mése ntere)

Mezoderms.n.– foita a embrionului intre ectoderm si endoderm (<fr. méso derme)

Mialgie s.f. – durere musculara (<fr. myalgie)

Miatrofie s.f. – atrofie musculara (<fr. myatrophie)

Micoza s.f. – boala provocata de ciuperci (<fr. mycose)

Microb s.m. – microorganism unicelular (<fr. microbe)

Microbiologie s.f. – studiul microorganismelor (<fr. microbiologie)

Microcefal, -a adj. – cu capul mic (<fr. microcéphale)

Microradiografie s.f. – radiografie pe un microfilm (<fr. microradiographie)

Mictiune s.f. – urinare (<fr. miction)

Midriaza s.f. – dilatatie a pupilelor (<fr. mydriase)

Mielina s.f. – substanta moale care formeaza teaca nervilor (<fr. myéline)

Mielom s.n. – tumoare a maduvei osoase (<fr. myélome)

Miocard s.n. – muschiul inimii (<fr. myocarde)

Miocardita s.f. – inflamatie a miocardului (<fr. myocardite)

Miogen s.n. – proteina din tesutul muscular (<fr. myogene)

Miograf s.n. – aparat care inregistreaza contractiile musculare (<fr. myographe)

Miologie s.f. – studiul muschilor (<fr. myologie)

Miopie s.f. – imposibilitatea de a distinge clar obiectele departate (<fr. myopie)

Miotomie s.f. – incizie in muschi (<fr. myotomie)

Miozita s.f. – inflamatie a tesutului muscular (<fr. myosite)

Mitocondrie s.f. – organit prezent in mare numar in citoplasma (<fr. mithocondrie)

Mitoza s.f. – diviziune celulara in care se mentine acelasi numar de cromozomi; cariochineza (<fr. mitose)

Monoplegie s.f. – paralizie a unui singur membru (<fr. monoplégie)

Monoploid, -a adj. – (despre celule) cu un singur set de cromozomi (<fr. monoploide)

Morbiditate s.f. – (stare de) boala (<fr. morbidité)

Motilitate s.f. – proprietate a anumitor organe de a efectua miscari (<fr. motilité)

Musculatura s.f. – totalitatea muschilor corpului (<fr. musculature)

Muzicoterapie s.f. – tratament medical prin auditii muzicale (<fr. musicothérapie)

N

Nanism s.n. – crestere insuficienta in inaltime (<fr. nanisme)

Nanomelie s.f. – scurtare a unuia sau mai multor membre (<fr. nanomélie)

Natalitate s.f. – frecventa nasterilor in cadrul unei populatii, intr-o perioada data (<fr. natalité)

Necroza s.f. – mortificare a celulelor si tesuturilor (<fr. nécrose)

Nefrita s.f. – inflamatie a rinichilor (<fr. néfrite)

Nefropatie s.f. – boala de rinichi (<fr. néphropathie)

Nefrotomie s.f. – incizie a rinichiului (<fr. néphroto mie)

Nefroza s.f. – leziune degenerativa a rinichiului (<fr. néphrose)

Neoformatie s.f. – 1. formare de tesut nou. 2. tumoare (<fr. néoformation)

Neolamarksism s.m. – orientare in biologie care explica evolutia ca rezultat al activitatii fiziologice a organismului(<fr. néo-lamarksisme)

Neoplasm s.n. – tumoare maligna, caracterizata prin invazia tesuturilor invecinate (<fr. néoplasme)

Neoplazies.f.– formare a unui tesut nou, a unei tumori (<fr. néoplasie)

Nerv s.m. – formatie anatomica cu aspect fibros, care leaga sistemul nervos central cu restul organismului

Nervatie s.f. – dispunere a nervilor (<fr. nervation)

Neurastenie s.f. – nevroza astenica (<fr. neurasthénie)

Neurochirurgie s.f. – chirurgie a sistemului nervos (<fr. neurochirurgie)

Neurofiziologie s.f. – fiziologie a sistemului nervos (<fr. neurophysiologie)

Neurologie s.f. – studiul sistemului nervos (<neurologie)

Neuron s.m. – celula nervoasa (<fr. neurone)

Neuropatologie s.f. – studiul bolilor sistemului nervos (<fr. neuropathologie)

Neuroplegie s.f. – scadere a tonusului sistemului nervos (<fr. neuropathologie)

Nevralgie s.f. – durere pe traiectul unui nerv (<fr. névralgie)

Nevrectomie s.f. – rezectie a unui nerv (<fr. névrectomie)

Nevrita s.f. – inflatie a unui nerv (<fr. névrite)

Nevroglie s.f. – Tesut conjunctiv intre neuroni (<fr. névroglie)

Nevroza s.f. – boala manifestata prin tulburari psihice (<fr. névrose)

Nictofobie s.f. – teama patologica de intuneric (<fr. nyctophobie)

Nidatie s.f. – fixare a oului fecundat in mucoasa uterina (<fr. nidation)

Nodozitate s.f. – formatie accidentala sau patologica pe un organism (<fr. nodosité)

Normoblast s.n. – globula rosie nucleata (<fr. normoblaste)

Normocit s.n. – globula rosie adulta (<fr. normocyte)

Nosologie s.f. – studiul bolilor (<fr. nosologie)

O

Obstetrica s.f. – practica medicala a nasterilor (<fr. obstétrique)

Odontalgie s.f. – durere de dinti (<fr. odontalgie)

Odontologie s.f. – studiul bolilor dintilor (<fr. odontologie)

Oftalmie s.f. – afectiune inflamatorie a ochiului (<fr. ophtalmie)

Oftalmologie s.f. – studiul fiziologiei si patologiei ochiului (<fr. ophtalmologie)

Oftalmetru s.n. – instrument pentru masurarea razelor de curbura a corneei (<fr. ophtalmétre)

Oligofrenie s.f. – dezvoltare insuficienta a facultatilor psihice (<fr. oligophrénie)

Ombilic s.n. – organ abdominal prin care fatul este legat de corpul mamei (<fr. ombilic)

Omfalectomie s.f. – ablatiune a ombilicului (<fr. omphalectomie)

Omoplat s.m. – osul umarului (<fr. omoplate)

Oncogen, -a adj. – cangerigen (<fr. oncogene)

Oncologie s.f. – studiul si tratamentul cancerului; cancerologie (it. oncologia)

Ontogeneza s.f. – dezvoltare a individului, de la oul fecundat pana la stadiul de adult; ontogenie (<fr. ontogénese)

Ontogenie s.f. – ontogeneza (<fr. ontogénie)

Ontologie s.f. – teoria existentei (<fr. ontologie)

Oogamie s.f. – fuziune a unui gamet femel cu unul mascul (<fr. oogamie)

Oogeneza s.f. – formare a oocitului in ovar; ovogeneza (<fr. oogénese)

Operatoriu adj. – chirurgical (<fr. opératoire)

Opoterapie s.f. – tratament cu extracte de organe sau de glande endocrine; organoterapie (<fr. opothérapie)

Orbicular adj. – circu lar; muschi ~ = muschi circular plasat in jurul pleoapelor si buzelor (<fr. orbiculaire)

Oreion s.n. – parotidita (<fr. oreillon)

Organiogeneza s.f. – formare a organelor in timpul dezvoltarii individuale a organismelor (<fr. organogenese)

Organolepatic, -a adj. – bazat pe simturi (<fr. organolépatique)

Organoterapie s.f. – opoterapie (<fr. organothérapie)

Ortopedie s.f. – chirurgie a deformatiilor osoase (<fr. orthopédie)

Oseina s.f. – proteina din oase (<fr. osséine)

Osteita s.f. – inflamatie a tesutului osos (<fr. ostéite)

Osteoartrita s.f. – inflamatie a unui os si a articulatieie sale (<fr. ostéeo-arthrite)

Osteoblast s.n. – celula osoasa tanara (<fr. ostéoblaste)

Osteocit s.n. – celula osoasa matura (<fr. ostéocyte)

Osteofits.n.– proliferare anormala a tesutului osos (<fr. ostéophyte)

Osteologie s.f. – studiul oaselor (<fr. ostéologie)

Osteom s.m. – tumoare a tesutului osos (<fr. ostéome)

Osteomielita s.f. – inflamatie a maduvei oaselor (<fr. ostéomyélite)

Osteopatie s.f. – boala a oaselor (<fr. ostéopathie)

Osteoplastie s.f. – restaurare operatorie a unui os (<fr. ostéoplastie)

Osteosarcom s.n. – tumoare maligna a oaselor (<fr. ostéosarcome)

Osteotomie s.f. – rezectie a unui os bolnav (<fr. ostéotomie)

Osteoza s.f. – boala a oaselor de natura distrofica (<fr. ostéose)

Otalgie s.f. – durere a urechii (<fr. otalgie)

Otita s.f. – inflamatie a urechii (<fr. otite)

Otolit s.n. – corpuscul calcaros din labirintul urechii (<fr. otolithe)

Otoree s.f. – scurgere de puroi din ureche (<fr. otorrhée)

Otorinolaringologie s.f. – studiul afectiunilor urechii, nasului si laringelui (<fr. oto-rh ino-laryngologie)

Otoscleroza s.f. – scleroza a timpanului (<fr. otosclérose)

Otoscop s.n. – instrument pentru examinarea canalului auditiv si a timpanului (<fr. otoscope)

Ovariectomie s.f. – ablatiune a ovarului (<fr. ovariectomie)

Ovarita s.f. – inflamatie a ovarelor (<fr. ovarite)

Ovogeneza s.f. – oogeneza (<fr. ovogenese)

Ovul s.n. – gamet femel produs de ovar (<fr. ovule)

Ovulatie s.f. – eliminare periodica a ovulului matur (<fr. ovulation)

Oxigenoterapie s.f. – tratament prin inhalatii de oxigen (<fr. oxygénothérapie)

Ozonoterapie s.f. – tratament medical cu un amestec de oxigen si ozon (<fr. ozonothérapie)

P

Pacient, -a s.m.f. – bolnav în tratamentul unui medic (<lat. paciens)

Pahipleurita s.f. – ingrosare inflamatorie a pleurei (<fr. pachypleurite)

Paliativ s.n. – medicament cu eficacitate de moment (<fr. palliatif)

Palpitatie s.f. – bataie intetita, mai rapida a inimii (<fr. palpitation)

Panaceu s.n. – medicament considerat remediu universal (<fr. panacée)

Panaritiu s.n. – infectie in jurul unghiilor (<lat. panaricium)

Pancreas s.n. – glanda, intre ficat si splina, cu secretie externa si hormonala (<fr. pancréas)

Pancreatita s.f. – inflamatie a pancreasului (<fr. pancréatite)

Papila s.f. – mica proeminenta a pielii, a unor mucoase (<fr. papille)

Papilom s.m. – tumoare benigna pe piele si pe mucoase (<fr. papillome)

Papula s.f. – basicuta rosie pe piele (<fr. papule)

Paracuzie s.f. – hipersensibilitate auditiva (<fr. paracousie)

Paralizie s.f. – pierdere, totala sau partiala, a mobilitatii si sensibilitatii corpului (<fr. paralysie)

Paranoia s.f. – boala psihica manifestata prin idei delirante fixe, prin mania persecutiei, a grandorii, prin neincredere etc. (<fr. paranoia)

Paraplegie s.f. – paralizie a ambelor picioare (<fr. paraplégie)

Parapsihologie s.f. – studiul fenomenelor psihice ce par a nu avea o explicatie stiintifica; metapsihica (<fr. parapsycholog ie)

Paratiroida s.f. – glanda endocrina situata inapoia tiroidei (<fr. parathyroide)

Parazitoza s.f. – boala provocata de paraziti (<fr. parasitose)

Parenchin s.n. – Tesut spongios, bogat in vase sangvine (<fr. parenchyme)

Pareza s.f. – paralizie usoara (germ. Parese)

Parietal, -a adj. – referitor la peretele unui os; os ~ (Si s.n.) os pereche care formeaza partea de mijloc a cutiei craniene (<fr. pariétal)

Paradontita s.f. – inflamatie a paradontiului (<fr. paradontite)

Paradontoza s.f. – proces patologic al paradontiului, constand in retragerea gingiilor (<fr. pradontose)

Paradontiu s.n. – Tesuturile in care sunt fixati dintii (<germ. Paradontium)

Parotida s.f. – glanda salivara situata sub ureche (<fr. parotide)

Parotidita s.f. – inflamatie a parotidelor; oreion (<fr. parotidite)

Patoden, -a adj. – care cauzeaza boli (<fr. pathogene)

Patogenie s.f. – studiu al mecanismului aparitiei bolilor (<fr. pathogenie)

Patologic, -a adj. – morbid, anormal (<fr. pathologique)

Patologie s.f. – studiu al simptomelor bolilor (<fr. pathologie)

Pelagra s.f. – boala datorata lipsei de vitamine, care se manifesta prin plagi pe corp, tulburari gastrice si psihice(<fr. pellagre)

Pepsina s.f. – enzima a sucului gastric, cu rol important in digestie (<fr. pepsine)

Periartrita s.f. – inflamatie a tesuturilor din jurul unei articulatii (<fr. périarthrite)

Pericard s.n. – invelis extern al inimii (<fr. péricarde)

Pericarditas.f. – inflamatie a pericardului (<fr. péricardite)

Perineu s.n. – portiune dintre anus ÅŸi organele genitale (<fr. périnée)

Perios t s.n. – Å£esut fibros care acoperă oasele (<fr. périoste)

Periostita s.f. – inflamatie a periostului (<fr. périostite)

Peritoneu s.n. – membrana seroasa care captuseste cavitatea abdominala (<lat. peritonaeum)

Peritonitas.f. – inflamatie a peritoneului (<fr. péritonite)

Pielitas.f. – inflamate a mucoasei bazinetului si a rinichilor (<fr. pyélite)

Pielonefrita s.f. – infectie a rinichiului si a bazinetului (<fr. pyélonéphrite)

Piemie s.f. – infectie generala a organismului (<fr. pyhemie)

Pigment s.m. – substanta organica colorata (<fr. pigment)

Pigmentatie s.f. – pigmentare (<fr. pigmentation)

Pilor s.m. – orificiu între stomac si duoden (<fr. pylore)

Piodermita s.f. – afectiune purulenta a pielii (<fr. pyodermite)

Piogen adj. – care produce puroi (<fr. pyogene)

Pionefrita s.f. – nefrita purulenta (<fr. pyonéphrite)

Pioree s.f. – scurgere de puroi (<fr. pyorrhée)

Pirofobie s.f. – teama patologica de foc (fr. pyrophobie)

Piromanie s.f. – tendinta patologica de a da foc (<fr. pyromanie)

Planta s.f. – talpa (<lat. planta)

Plasma s.f. – lichid intercelular in sange si limfa (<fr. plasma)

Plastida s.f. – organit din citoplasma (<germ. Plastide)

Pleura s.f. – membrana seroasa a plamanului (<it. pleura)

Pleurectomie s.f. – rezectie partiala a pleurei (<fr. pleurectomie)

Pleurezie s.f. – inflamatie a pleurei (cu lichid) (<fr. pleurésie)

Pleurita s.f. – pleurezie (seaca) (<fr. pleurite)

Plex s.n. – retea din fibre nervoase sau vase de sange (<lat. plexus)

Plomba v.t. – a astupa cu o plomba o carie dentara (<fr. plomber)

Plomba s.f. – astupare a unei carii dentare; materialul folosit (<germ. Plombe)

Pneumatozas.f. – acumulare de gaze in cavitatile organismului (<fr. pneumatose)

Pneumococ s.m. – bacilul pneumoniei (<fr. pneumocoque)

Pneumoconioza s.f. – afectiune pulmonara provocata de inhalarea prafului de carbune (<fr. pneumoconiese)

Pneumograf s.n. – aparat care inregistreaza miacarile respiratorii (<fr. pneumographe)

Pneumonie s.f. – inflamatie a plamânului, cauzata de pneumococ (<fr. pneumonie)

Poliartrita s.f. – inflamatie a mai multor articulatii (<fr. polyarthrite)

Policlinica s.f. – unitate medicala de consultatii si tratament ambulatoriu (<fr. policlinique)

Polidipsie s.f. – sete excesiva (<fr. polydipsie)

Polinevrita s.f. – inflamatie a mai multor nervi (<fr. polynévrite)

Polinoza s.f. – criza alergica datorata polenului (<fr. pollinose)

Poliomielita s.f. – inflamatie a substantei cenusii a maduvei spinarii; paralizie infantila (<fr. poliomyélite)

Polip s.m. – excrescenta carnoasa pe o mucoasa (<fr. polype)

Poliploid, -a adj. – cu un numar de cromozomi de peste doua ori mai mare decat in faza haploida (<fr. polyploide)

Poliurie s.f. – secretie excesiva de urina (<fr. polyurie)

Posologie s.f. – studiu al dozarii medicamentelor (<fr. posologie)

Potiune s.f. – medicament lichid (<fr. potion)

Premolar s.m. – dinte între canini si molari (<fr. prémolaire)

Prenatal, -a adj. – anterior nasterii (<fr. prénatal)

Preoperatoriu, -le adj. – care precede o operatie (<fr. préopératoire)

Profilactic, -a adj. – preventiv (<fr. prophylactique)

Profilaxie s.f. – ansamblu de masuri medico-sanitare pentru prevenirea bolilor contagioase (<fr. prophylaxie)

Prognat, -a adj. – cu maxilarele proeminente (<fr. prognathe)

Prolaps s.n. – cadere sau iesire anormala a unui organ din cavitatea in care se gaseste (<fr. prolapsus)

Prostata s.f. – glanda endocrina la baza uretrei (<fr. prostate)

Prostatita s.f. – inflamatie a prostatei (<fr. prostatite)

Proteic, -a adj. – referitor la proteine (<fr. protéique)

Proteina s.f. – substanta organica, cu rol important in celula vie, rezultand prin polimerizarea unui mare numar de aminoacizi (<fr. protéine)

Proteza s.f. – aparat, piesa care inlocuieste un membru sau organ al corpului (<fr. prothese)

Protoplasma s.f. – substanta albuminoida, baza oricarei celule vii (<fr. protoplasme)

Prurigo s.n. – dermatoza alergica, caracterizata prin eruptii insotite de prurit (<fr. prurigo)

Prurit s.n. – mancarime intensa a pielii (<fr.prurit)

Pseudoartroza s.f. – articulatie anormala, la nivelul unei fracturi neconsolidate (<fr. pseudoarthrose)

Psihanaliza s.f. – 1. investigatie psihologica avand drept scop a aduce in constiinta sentimente obscure sau re fulate 2. metoda psihoterapica bazata pe aceasta investigatie (<fr. psychanalyse)

Psihastenie s.f. – nevroza manifestata prin nehotarare, obsesii si fobii (<fr. psychasthénie)

Psihiatrie s.f. – studiul si tratamentul bolilor psihice (<fr. psychiatrie)

Psihic, -a s.n. – totalitatea fenomenelor si proceselor cognitive, afective si volitionale; suflet (<fr. psichyque)

Psihofizica s.f. – studiul raporturilor dintre fenomenele psihice si fizice (<fr. psychophysique)

Psihofiziologie s.f. – studiul proceselor psihologice in raport cu cele fiziologice (<fr. psychophysiologie)

Psihologie s.f. – 1. studiul stiintific al psihicului 2. structura psihica a unui individ, a unei colectivitati (<fr. psychologie)

Psihomotor, -oare adj. – referitor la miscari care implica activitatea nervoasa superioara (<fr. psychomoteur)

Psihopatie s.f. – boala mintala (<fr. psychopathie)

Psihopatologie s.f. – studiul aspectelor patologice ale activitatii psihice (<fr. psychopathologie)

Psihoterapie s.f. – tratament bazat pe influentarea psihicului (prin hipnoza, sugestie etc.) (<fr. psychothérapie)

Psihotrop, -a adj., s.n. – (medicament) care actioneaza asupra psihicului (<fr. psychotrope)

Psihoza s.f. – 1. stare de spirit bolnavicioasa caracterizata printr-o surescitare nervoasa provocata de cauze de origine sociala 2. obsesie (<fr. psychose)

Psoriazis s.n. – boala de piele caracterizata prin pete rosii acoperite de mici coji uscate (insosite de prurit) (<fr. psoriasis)

Ptialina s.f. – enzima din saliva (<fr. ptyaline)

Ptozas.f.– deplasa re în jos a unui organ, datorita slabirii muschilor sau ligamentelor (<fr. ptôse)

Puerperala adj. – febra ~ = boala infectioasa a lauzelor (<fr. puerpéral)

Pulmonar, -a adj. – al plamanilor (<fr. pulmonaire)

Pulpita s.f. – inflamatie a pulpei dentare (<fr. pulpite)

Pupila s.f. – orificiu central al irisului ocular (<fr. pupille)

Purulent, -a adj. – (despre rani) care puroiaza (<fr. purulent)

Puseu s.n. – acces al unei boli (<fr. poussée)

Pustula s.f. – vezicula purulenta pe piele (<fr. pustule)

R

Rabie s.f. – turbare (<lat. rabies)

Radiografie s.f. – fotografiere pe film fotografic, cu ajutorul razelor "X", a imaginii unui corp opac; imaginea insasi(<fr. radiographie)

Radioscopie s.f. – examinare pe un ecran fluorescent a unui organ cu ajutorul radiatiilor "X" (<fr. radioscopie)

Radioterapie s.f. – tratament cu radiatii "X" (<fr. radiothérapie)

Radiumterapie s.f. – tratament cu radiatii de radiu (<fr. radiumthérapie)

Rahianestezie s.f. – anestezie partiala prin injectie în canalul rahidian (<fr. rachianesthésie)

Rahidian, -a adj. – al coloanei vertebrale (<fr. rachidien)

Rahitism s.n. – boala (la copii) caracterizata prin deformatii ale oaselor, datorita calcifierii insuficiente (<fr. rachitisme)

Ramolisment s.n. – ramolire; decrepitudine; senilitate (<fr. ramolissment)

Recidiva s.f. – re aparitie a unei boli (<fr. recidive)

Rect s.n. – partea ultima a intestinului gros (<lat. rectum)

Reflex, -a adj. – reactie adecvata a organismului fata de un excitant, fara interventia vointei (<fr. réflexe)

Regurgita vi. – a-i reveni cuiva in gura alimentele din stomac si esofag (<fr. régurgiter)

Renal, -a adj. – al rinichilor (<fr. rénal)

Resorbtie s.f. – disparitie lenta a unui lichid, tesut sau organ prin absorbtia lui treptata in tesuturile vecine (<fr. résorptio n)

Retina s.f. – membrana inferioara a ochiului, pe care se formeaza imaginea (<fr. rétin e)

Reumatism s.n. – boala caracterizata prin dureri in muschi sau in articulatii (<germ. Rheumatismus)

Reumatologie s.f. – studiul afectiunilor reu matice (<germ. Rheumatologie)

Revulsiv, -a adj., s.n. – (medicament) care provoaca revulsie (<fr. révulsif)

Rezectie s.f. – inlaturare totala sau partiala a unui organ sau tesut (<fr. résection)

Rinalgie s.f. – durere de nas (<fr. rhinalgie)

Rinologie s.f. – studiul bolilor nasului (<fr. rhinologie)

Rinoplastie s.f. – refacere operatorie a unui nas mutilat (<fr. rhinoplastie)

Rinoscopie s.f. – examinare a foselor nazale (<fr. rhinoscopie)

Roentgen (röntgen) s.m. – unitate de masura a dozelor de radiatie "X" (<fr. röntge n)

S

Sacrum s.n. – os triunghiular la partea inferioara a coloanei vertebrale (<lat. sacrum)

Sadism s.n. – placere patologica de a chinui; cruzime (<fr. sadisme)

Salivar, -a adj. – referitor la saliva; glande ~ = glande, sub limba, care secreta saliva (<fr. salivaire)

Salivatie s.f. – secretie abundenta de saliva (<fr. salivation)

Saliva s.f. – lichid secretat de glandele salivare (<fr. salive)

Sangvin, -a adj. – referitor la sange: prin care circula sangele (<fr. sanguin)

Sanitar, -a adj. – refritor la sanatate (<fr. sanitaire)

Sarcom s.n. – tumoare maligna, conjunctiva (<fr. sarcome)

Saturnism s.n. – intoxicatie cronica cu plumb (<fr. saturnisme)

Satietate s.f. – saturatie (<fr. satiété)

Schizofrenie s.f. – boala psihica grava caracterizata prin alterarea spiritului, idei delirante si halucinatii (<fr. schizophrénie)

Sciatic, -a – 1. adj. – nerv ~ = nerv rahidian care inerveaza partea de jos a corpului 2. s.f. – nevralgie pe traiectul nervului sciatic (<fr. sciatique)

Scizuras.f. – fisura pe suprafata unor organe (<fr. scisure)

Sclera s.f. – tunica solida a globului ocular (<germ. Sklera)

Sclerenchim s.n. – Tesut vegetal de sustinere (<fr. sclérenchyme)

Sclerodermie s.f. – intarire si ingrosare a pielii (<fr. scléro dermie)

Sceros, -oasa adj. – (despre tesuturi) ingrosat; fibros (<fr. sclére aux)

Sclerotica s.f. – membrana alba, opaca a ochiului (<fr. sclérotique)

Scleroza s.f. – intarire a unui tesut organic (<fr. sclérose)

Scolioza s.f. – deviatie laterala a coloanei vertebrale (<fr. scoliose)

Scorbut s.n. – boala datorata lipsei de vitamina C, caracterizata prin anemie, caderea dintilor etc. (<fr. scorbut)

Scrofuloza s.f. – tuberculoza a ganglionilor limfatici de la gat (<germ. Skrofulose)

Sebum s.n. – secretie grasa a glandelor sebacee (<lat. sebum)

Semiologie s.f. – studiul simptomelor bolilor (<fr. sémilogie)

Septicemies.f.– infectie generalizata a sangelui (<fr. sépticémie)

Serologie s.f. – studiul serurilor (<fr. sérologie)

Seroterapie s.f. – tratament prin seruri (<fr. sérothérapie)

Sexologie s.f. – studiu stiintific al sexualitatii (<fr. sexologie)

Sfincter s.n. – muschi inelar care inchide un orificiu (<fr. sphincter)

Sialagog, -a adj., s.n. (substanta) care provoaca salivatie (<fr. sialagogue)

Sialoree s.f. – salivatie abundenta (<fr. sialorhée)

Sideroza s.f. – pneumoconioza cauzata de pulberi de fier (<fr. sidérose)

Simfiza s.f. – articulatie putin mobila (<fr. symphyse)

Simptom s.n. – manifestare a unei boli; indiciu (<fr. symptome)

Simptomatologie s.f. – totalitatea simptomelor unei boli (<fr. symptomatologie)

Sinartroza s.f. – articulatie fixa intre doua oase (<fr. synarthrose)

Sinistrocardie s.f. – deplasare a inimii spre stanga (<fr. sinistrocardie)

Sinus s.n. – cavitate a unui os cranian (<lat. sinus)

Sinuzita s.f. – inflamatie a unui sinus (<fr. sinusite)

Sistola s.f. – contractie ritmica a inimii (fr. systole)

Somatologie s.f. – studiul anatomic si fiziologic al corpului vietuitoarelor (<fr. somatologie)

Somnifer, -a adj., s.n. – (medicament) care provoaca somn; narcotic, soporific (<fr. somnifere)

Spasm s.n. – contractie brusca, involuntara, a unui muschi (<fr. spasme)

Spasmotic, -a adj., s.n. – (medicament) care combate spasmele (<fr. spasmolithique)

Spermatogeneza s.f. – formare a spermatozoizilor (<fr. spermatogénese)

Spermatozoid s.m. – gamet mascul (<fr. spermatozoide)

Splenita s.f. – inflamatie a splinei (<fr. splénite)

Spondilita s.f. – inflamatie a vertebrelor (<fr. spondylite)

Spondiloza s.f. – afectiunea reumatica a vertebrelor (<fr. spondylose)

Steatoza s.f. – degenerescenta a unui tesut, cauzata de un exces de grasime (<fr. stéatose)

Stenoza s.f. – îngustare a unui canal sau orificiu (<fr. sténose)

Stern s.n. – os al pieptului (<lat. sternum)

Stetoscops.n.– instrument pentru a asculta unele organe interne (inima, plamanii) (<fr. stéthoscope)

Stomatita s.f. – inflamatie a mucoasei bucale (<fr. stomatite)

Stomatologie s.f. – studiul bolilor cavitatii bucale si ale dintilor (<fr. stomatologie)

Strabism s.n. – deviatie a axei vizuale a unui ochi, care provoaca privirea incrucisata (<fr. strabisme)

Subconstient s.n. – totalitatea fenomenelor psihice care se desfasoara in afara constiintei (<fr. subconscient)

Subcortical, -a adj. – sub scoarta cerebrala (<fr. sous-co rtical)

Subcutanat, -a adj. – sub piele (<fr. sous-cutané)

Sublingual, -a adj. – sub limba (<fr. sublingua l)

Sudatie s.f. – transpiraÅ£ie abunde ntă, în scop curativ (<fr. sudation)

Sudoripar, -a adj. – care secreta transpiratia (<fr. sudoripare)

Suturas.f. – 1. cusatura a bazelor unei rani. 2. articulatie fixa a oaselor craniului (<fr. suture)

T

Tableta s.n. – preparat farmaceutic in forma de disc mic; comprimat, pastila, pilula (<fr. tablette)

Tahicardie s.f. – accelerare a ritmului cardiac (<fr. tachycardie)

Talamus s.n. – parte a encefalului, la baza creierului (<fr. thalamus)

Talasofobie s.f. – teama patologica de mare (<fr. thalassophobie)

Talasoterapie s.f. – tratament prin bai si aer de mare (<fr. thalassothérapie)

Tanatofobie s.f. – teama patologica de moarte (<fr. thanatophobie)

Tars s.n. – 1. partea posterioara a labei piciorului. 2. schelet cartilaginos al pleoapelor (<fr. tarse)

Telepatie s.f. – transmitere a gandurilor la distanta (<fr. télépathie)

Tenosinovita s.f. – inflamatie a tecilor conjunctive care invelesc un tendon (<fr. ténosynovite)

Tenotomie s.f. – sectionare a unui tendon (<fr. ténoto mie)

Terapeutica s.f. – studiul tratamentului bolilor; terapie (<fr. thérapeutique)

Terapie s.f. – terapeutica. (<fr. thérapie)

Teratogen, -a s.n. – care produce malformatii (<fr. téra togene)

Teratologie s.f. – Stiinta despre malformatii la plante si animale (<fr. téra tologie)

Tibia s.f. – os lung si gros din scheletul gambei (<lat. tibia)

Tiflitas.f. – inflamatie a cecului (<fr. typhlite)

Tiflologie s.f. – studiul deficientelor senzoriale vizuale (<fr. typhlologie)

Tiroid, -a adj. – 1. al tiroidei 2. glanda ~a = (si s.f.) glanda endocrina, din partea anterioara a laringelui (<fr. thyroide)

Tiroidita s.f. – inflamatie a tiroidei (<fr. thyroidite)

Tisular, a adj. – al tesuturilor (<fr. tissulaire)

Tomografie s.f. – radiografie ce permite obtinerea de imagini dintr-un singur plan de profunzime (< fr. tomograp hie)

Tonus s.n. – 1. contractie usoara si permanenta a muschilor 2. fig. energie, vigoare (<lat.tonus)

Tranchilizant, -a adj., s.n. – (medicament) care linisteste (<fr. tranquillisant)

Transa s.f. – stare în care se afla cel supus hipnozei (<fr. transe)

Transfuzie s.f. – introducere in venele unui bolnav a unei cantitati de sange sau de plasma sangvina (<fr. transfusion)

Transplant s.n. – Tesut, organ transplantat (<engl., fr. transplant)

Transplanta vt. – a frega un organ, un tesut (<fr. transplanter)

Transsudat s.f. – lichid eliminat prin transpiratie (<fr. transsudat)

Transsudatie s.f. – trecere a plasmei din sange in tesuturi, prin peretii vaselor mici (<fr. transsudation)

Tratament s.n. – 1. atitudine, comportare fata de cineva 2. îngrijire medicala (<it. trattamento)

Traumatism s.n. – ansamblu de tulburari fizice sau psihice provocate de o violenta exterioara; trauma (<fr. traumatisme)

Trauma s.f. – traumatism (<it. trauma)

Trepan s.n. – instrument chirurgical, ca un sfredel, pentru trepanatii (<fr. trépan)

Trepanatie s.f. – deschidere a cutiei craniene (<fr. trépanation)

Triceps s.m. – muschi cu trei ligamente la un capat (<fr. triceps)

Tricofitie s.f. – boala de piele contagioasa, provocata de o ciuperca parazita si caracterizata prin caderea parului(<fr. tricophytie)

Trigemen adj. – nerv ~ = pereche de nervi cranieni care inerveaza o parte a pielii si a muschilor fetei (lat. trigeminus)

Tripsina s.f. – enzima secretata de pancreas, care descompune proteinele in aminoacizi (<fr. trypsine)

Tripsinogen s.n. – forma inactiva a tripsinei (<fr. tripsinogene)

Trombocit s.n. – celula sangvina cu rol important in coagularea sangelui (<fr. thrombicyte)

Tromboflebita s.f. – inflamatie a peretelui unei vene cu formare de cheaguri de sange (<fr. trombophlébite)

Trombopoieza s.f. – proces de formare a trombocitelor (<fr. trombopoiese)

Tromboza s.f. – obturatie a unei artere ori vene printr-un cheag de sange (<fr. thrombose)

Trompa s.f. – canal prin care se elimina celulele sexuale formate de ovar (<fr. trompe)

Tubaj s.n. – introducere in stomac sau alt organ cavitar, pe cale bucala, a unui tub de cauciuc in scop explorator ori terapeutic (<fr. tubage)

Tuberculostatic, -a adj., s.n. (medicament) care impiedica inmultirea bacilului tuberculozei (<fr. tuberculostatique)

Tuberculoza s.f. – boala infectioasa, ca uzata de bacilul Koch, care afecteaza diverse organe (<fr. tuberculose)

Tumefactie s.n. – umflatura provocata de tulburari ale circulatiei sangelui (<fr. tuméfaction)

Tumefia vr. – a prezenta o tumefactie (<fr. tuméfier)

Tumoare s.f. – excrescenta patologica dintr-un tesut de formatie noua, rezultat printr-o inmultire anormala a celulelor (<fr. tumeur)

Tunica s.f. – membrana fibroasa care inveleste unele organe (<fr. tunique)

Tuseu s.n. – palpare a unui organ (<fr. touché)

U

Ulcer s.n. – leziune a pielii sau a mucoasei gastrice, care are tendinta sa se intinda si sa supureze (<fr. ulcere)

Ulceratie s.f. – formare a unui ulcer; ulcerul insusi (<fr. ulcération)

Uree s.f. – compus organic, produs de degradare a proteinelor din organism (<fr. urée)

Uremies.f.– prezenta ureei in sange (<fr. urémie)

Ureter s.n. – canal pereche ce leaga rinichii de vezica urinara (<fr. uretere)

Uretra s.f. – canal prin care se scurge urina din vezica (<fr. uretre)

Uretrita s.f. – inflamatie a ureterei (<fr. urétrite)

V

Vaccin s.n. – preparat biologic din virusi atenuati, inoculat in organism in scop preventiv, impotriva bolilor infectioase (<fr. vaccin)

Vacuola s.f. – cavitate din citoplasma, cu o solutie apoasa (<fr. vacuole)

Vag s.m. – nerv cranian cu rol important in functionarea aparatului respirator, circulator si digestiv (<fr. vague)

Vagotomie s.f. – sectionare chirurgicala a nervului vag (<fr. vagotomie)

Varicela s.f. – boala infectocontagioasa cu eruptie sub forma de basicute (<fr. varicelle)

Vascularizatie s.f. – totalitatea vaselor sangvine sau limfatice ale unui organ, unei structuri biologice (<fr. vascularisation)

Vasoconstrictie s.f. – strâmtare a vaselor sangvine (<fr. vaso-co ntriction)

Vasodilatatie s.f. – dilatare a vaselor sangvine (<fr. vaso-dilatation)

Veneric, -a adj. – (despre boli) care afecteaza organele sexuale, transmitandu-se prin contact sexual (<germ. ve nerisch)

Venerologie s.f. – studiul bolilor venerice (<fr. vénérologie)

Ventral, -a adj. – din regiunea pantecelui (<fr. ventral)

Ventricul s.n. – cavitate interna a unui organ (inima, creier etc.). (<fr. ventricule)

Vermifug, -a adj., s.n. – (medicament) care distruge viermii intestinali (<fr. vermifuge)

Vertebra s.f. – fiecare dintre oasele in forma de inel care constituie coloana vertebrala (<fr. vertebre)

Vertex s.n. – crestetul capului (<fr. vertex)

Vestibul s.n. – prima cavitate a urechii interne (<fr. vestibule)

Vezicant, -a adj., s.n. – (substanta) care basica pielea (<fr. vesicant)

Vezica s.f. – organ cavitar în care se acumuleaza (temporar) un lichid de excretie (<lat. vesica)

Vezicula s.f. – 1. vezica mica 2. basicuta plina de lichid care apare pe piele si mucoase in diferite boli (<fr. vésicu le)

Virologie s.f. – parte a microbiologiei care studiaza virusurile (<fr. virologie)

Viroza s.f. – boala infectioasa provocata de un virus (<fr. virose)

Viscere s.n. pl. – organele din cavitatile mari ale corpului (<fr. visceres)

Visceral, -a adj. – al viscerelor (<fr. visceral)

Vitamina s.f. – compus organic complex, indispensabil organismului (<fr. vitamine)

Vomitiv, -a adj., s.n. (medicament) care provoaca vomitare (<fr. vomitif)

X

Xantocromie s.f. – coloratie in galben – verzui a pielii (<fr. xanthochromie)

Xantom s.n. – tumoare benigna galbena, continand colesterol (<xanthome)

Xantopsie s.n. – tulburare a vederii, care face ca totul sa para galben (<fr. xanthopsie)

Xerodermie s.f. – boala congenitala caracterizata prin uscarea si descuamarea pielii (<fr. xéro dermie)

Xeroftalmie s.f. – opacifiere a corneei, provocata de lipsa vitamieni A (<fr. xéro phta lmie)

Z

Zaharina s.f. – compus organic solid, cristalizat, cu mare putere de indulcire (<fr. saccharine)

Zigoma s.f. – prelungirea osului temporal (<fr. zygoma)

Zigot s.m. – celula rezultata din unirea a doi gameti (<fr. zygote)